75 de copii cu dizabilități, care trăiesc permanent la Complexul de Servicii Comunitare „Sfântul Andrei" din Ploiești, dorm în paturi vechi de 14 ani și își țin, vara, lecțiile în clase supra-încălzite. O mână de studenți inimoși are planuri mari pentru acești copii uitați de toată lumea.
Pentru majoritatea „rezidenților" cazați la Centrul „Sfântul Andrei" din Ploiești, viața are cele mai sumbre tușe. Mulți au fost condamnați încă dinainte de a se naște, din neștiința părinților, oameni săraci din comune îndepărtate din Prahova, care nu cred în doctori și în necesitatea unor controale medicale periodice pe parcursul sarcinii. Au venit pe lume cu malformații congenitale și afecțiuni cronice somatice și neurologice, așa că mulți dintre ei își petrec copilăria departe de familia care nu poate face față, medical și psihic, unor copii cu totul speciali.
20 de dintre ei sunt aproape de vârsta majoratului, după ce, până în 2001, au crescut în căminul-spital pentru copiii cu handicap de la Tătărăi, o unitate amenajată într-un fost pavilion de vânătoare al unui boier. Au continuat aventura recuperării la Ploiești, după ce a fost dat în folosință Complexul de Servicii Comunitare „Sfântul Andrei". După ce vor împlini 18 ani vor fi transferați în centre pentru adulți cu handicap, și, astfel, toată viața lor va fi o permanentă spitalizare și o cursă pentru supraviețuire, în competiție cu propriile instincte de agresivitate, îndreptate împotriva lor și a celorlați.
Alții sunt foarte mici, de la câteva luni până la vârsta preșcolară. În cazurile cronice, vegetează în poziții imposibile în pătuțuri sau învață să vorbească, cu ajutorul logopezilor din centru, ori să meargă și să deprindă mișcări simple, la orele de terapie ocupațională, kinetoterapie și balneo-fizioterapie.
Suflete pline de dragoste
Așa se face că pot fi multe situații în centrul de la Ploiești: copii separaţi de părinţi, temporar sau definitiv, copii cu handicap pentru care a fost dispus plasamentul în regim de urgenţă, tineri cu handicap care au împlinit vârsta de 18 ani şi care au nevoie de protecţie specială și chiar cupluri mamă-copil aflate în situații dificile. „Un sfert dintre copiii care stau permanent aici sunt vizitați în mod regulat de familie, jumătate dintre ei o dată sau de două ori pe an, iar celălalt sfert niciodată", spune directorul centrului Cristian Nicolescu. Locurile eliberate în centru, unul sau două pe lună, sunt ocupate imediat de cazurile care se ivesc în permanență în județ.
În lipsa familiei, acești copii care tânjesc permanent după afecțiune se atașează foarte mult de îngrijitorii centrului. Dezvoltă pentru ei preferințe și sentimente profunde, deși rareori le pot exprima - 95% dintre ei nu au limbajul dezvoltat - și încearcă să le fie cât mai des în preajmă pentru a fi mângâiați și alintați. De asemenea, orice vizitator se transformă într-un subiect de pasiune bruscă căruia i se trasmite, prin gesturi sau cuvinte fără echivoc, să revină la centru.
Fonduri insuficiente
Dincolo de recuperare, atât cât poate fi posibil în cazul lor, viața de zi cu zi a acestor copii decurge după repere greu de imaginat pentru oamenii obișnuiți. Mobilierul este foarte vechi, reparat an de an de personalul centrului, vara se sufocă în clase fără aer condiționat, iar pentru terapie ar avea nevoie de mult mai multe: un pian și instrumente muzicale. Multe dintre paturi au peste 14 ani vechime, au muchii și colțuri în care se pot răni, iar unele dintre jucării au depășit orice grad imaginabil de uzură.
Chiar dacă situația este mai bună decât în fostele cămine spital pentru copiii cu handicap, faptul că fondurile centrului depind de alocarea bugetară echivalează, din start, cu insuficiența. S-a mai modernizat câte ceva de-a lungul timpului, câteva fundații din străinătate au ajutat la renovări și amenajări, dar mai sunt foarte multe de făcut. Mobilierul respiră sărăcia și multă tristețe. „Avem nevoie de câteva aparate de aer condiționat, în patru clase și unul în bucătăria centrului, de paturi noi, pentru că unele au devenit inutilizabile, de o mașină pe care să o folosim în anchetele sociale și care să consume mai puțin, pentru a ne încadra în cei 100 de litri de combustibil alocați lunar, de câteva aparate electrocasnice noi... Avem nevoie de multe pentru a ușura viața acestor copii", mai spune Cristian Nicolescu.
Un proiect grandios, gândit de studenți
În ajutorul acestor copii a venit o mână de studenți, membri ai AEGEE, Asociația Studenților Europeni Ploiești care și-au făcut un scop din desfășurarea unui proiect umanitar la Complexul de Servicii Comunitare „Sf.Andrei", care se întinde pe parcursul a doi ani, sub numele de „Suflete deschise - zâmbete pe buze". De Crăciunul trecut și în aprilie 2011, de Paște, tinerii au strâns bani din care au cumpărat haine, dulciuri, jucării și rechizite pentru copii. Anul acesta, proiectul a căpătat o amploare deosebită. „Pe lângă strângerea de donaţii pentru îmbrăcăminte, încălţăminte și jucării de pluş, ne-am propus să adunăm fonduri din care să se achiziţioneze articole necesare terapiei, cum ar fi un pian și o trompetă, o mașină cu 7 locuri pentru transportarea copiilor care pot învăța în sistemul normal de învățământ, dar și electronice şi electrocasnice. Din ceea ce am observat este nevoie de un fax, imprimantă, maşini de spălat, frigider, aspiratoare, casetofoane", ne-a explicat ce și-au propus să facă tinerii din cadrul AEGEE Alina Popescu.
Bani din donații
„Având în vedere interesul din ce în ce mai scăzut faţă de problematica copiilor abandonaţi, dorim să venim în întâmpinarea problemelor acestora, dăruindu-le cele necesare pentru un trai decent. Acest proiect se desfăşoară în perioada sărbătorilor de iarnă pentru că este perioada cadourilor, când lumea dăruieşte necondiţionat şi îşi oferă suportul celor aflaţi în dificultate, aşa cum sunt și acești copii", ne-a spus și Miriam Bujanovski.
Studenții sunt foarte încrezători că vor duce la capăt, până în ianuarie 2012 acest proiect. Ori de câte ori au ocazia, merg la Centrul „Sfântul Andrei" să-și petreacă timpul cu micuții instituționalizați, iar apoi merg la întâlniri cu politicieni, afaceriști și directori de firme importante, care să-i ajute să strângă toți banii necesari proiectului.
AEGEE Ploiești a deschis și un cont în care oricine are un prisos poate depune bani: RO31BTRL03001205H49456XX. De asemenea, donațiile în obiecte pot fi duse la sediul centrului, de pe strada Rapsodiei, nr.2 bis, din Ploiești.
sursa: adevarul.ro
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza..